Face ce face Popești-Leordeni și iese în față. Cu lucruri negative, menite să pună în atenția opiniei publice aspecte negative ale vieții cotidiene. Nicidecum fapte prin care cetățeanul să înțeleagă că trăiește într-un oraș care are titulatura de „european”. Ultima trăznaie ține de cununia manelistului Florin Salam, transformată în campanie mediatică pentru un primar certat cu legea.
În mod normal nu aș fi scris nici jumătate de cuvânt despre evenimentul care a capacitat atenția tembeliziunilor, a ziarelor de can-can și a milioane de români. De ce? Pur și simplu nu suport tipul asta de artă, manelele: o simfonie a prostului gust, o metodă de ridicare a mizeriei și lipsei de cultură la rang de artă. Dar…
Evenimentul petrecut pe malul mării, chiar de ziua copilului, l-a scos în față pe Petre Iacob, Primar Care Nu Este peste Popești-Leordeni. În ce mod? Păi în cel mai hidos cu putință. Cel care își dorește ca toți cetățenii localității să îi recunoască titulatura (din păcate, nu îi iese!) a împărțit ceva trofee, bomboane, îmbrățișări și a făcut o tonă de poze cu prichindeii din localitate. Apoi, și-a tras costumul ăla bun, din șifonier, s-a urcat în trăncălici și a băgat viteză până la mamaia. Firește, intenția nu a fost să se bronzeze și mai tare, ci să nu întârzie la cununia unuia dintre cei mai importanți oameni ai locului (opinia lui), manelistul Salam.
Nu îi era teamă că ajunge târziu și se termină sarmalele sau se încălzește vinul în carafă. Îi era că îl va face pe distinsul om de cultură să îl aștepte și să nu pună la timp semnătura pe documentul care îi atestă oficierea relației cu cea care urma să îi devină soție. Ori, la asemenea celebritate, nu e bine să te pui rău cu destinul. Fapt pentru care, în prezența fotografilor de la publicațiile serioase din România și al cameramanilor de cele mai de top televiziuni naționale (sic!), a ajuns acolo la timp. Și-a tras drapelul peste cimpoi, a scos catastiful cu căsătoriile, și-a așezat meticulos ustensile pe masă și s-a apucat de treabă. I-a chemat pe cei doi amorezi în față și le-a citit jurământul care consfințește cununia civilă. Nici nu s-a încurcat atunci când a lecturat cuvintele. Norocul lui este că nu a fost pus să citească ceva din Dostoievski, ci câteva rânduri pe care le-a recitat până când i-a fost clar că nu are cum să dea greș la interpretare.
Problema care se pune, opinia mea, ține de legalitatea faptului în sine. De ce?
Conform noului Cod Civil, „căsătoria se încheie în localitatea unde viitorii soţi îşi au domiciliul sau reşedinţa. Ea se încheie de ofiţerul de stare civilă la sediul serviciului de stare civilă, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, cele în care unul dintre soţi este împiedicat să se deplaseze la sediul serviciului de stare civilă din cauza infirmităţii, a bolii grave, a sarcinii înaintate sau a morţii iminente” . Mai mult, metodologia cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, spune așa: „Ofiţerul de stare civilă îşi exercită atribuţiile numai în limita unităţii administrativ-teritoriale, determinată prin lege„. Mergând pe firul poveștii produsă în Românika noastră, constatăm că niciuna dintre aceste teze nu a fost respectată, Petrică Iacob neavând ce să caute la Mamaia în calitate de ofițer al stării civile, cum nici Salam nu îndeplinea condițiile de excepție prevăzute de lege!
Pentru a nu fi interpretat ca un Gică Contra al tovarășului care Nu Este, am zis să sun un amic – primar într-un alt colț de țară. I-am descris povestea și a început să râdă. Apoi, mi-a zis: „Primarul de la voi nu riscă mare lucru pentru că nu sunt răspunderi clare în cazul în care încalci normele. Însă, dacă a fost reală povestea, și totul s-a semnat pe bune acolo, se poate ajunge la declararea nulității căsătoriei. Așa că singurul care pățește ceva poate fi chiar domnul Salam.” L-am întrebat dacă s-a confruntat, în carieră, cu astfel de treburi și mi-a recunoscut că „procedura nu e unică. Însă, de cele mai multe ori actele se semnează, în prealabil, la Primărie. Apoi, tot pe raza localității, se oficiază cununia civilă. Pentru că mai sunt oameni care vor ca ceremonia să se facă în propria curte sau te miri în ce cadru natural ales. Acolo participăm la un simulacru, pentru poze. Dar nu ieșim din localitate. La ce îmi povestiți, domnul Salam putea să ceară o derogare și să primească aprobare de la Primăria Constanța. Bănuiesc că de ei ține Mamaia, ca administrație. Dar oficierea trebuia ținută de ofițerul stării civile de acolo, înregistrarea trebuia făcută la Constanța și nu acolo unde zici că locuiește domnul în cauză. Oricum, primarul vostru nu avea ce căuta acolo decât ca invitat. Legea nu îi permite astfel de atribute!„
Acum, ca și în cazul fraudei legată de folosirea abuzivă a numărului de telefon dat finului Pepi, și trimis de DNA spre soluționare penală, înfocații susținători ai lui Iacob vor zice că nu avem ce să facem la primele ore ale zile și îndrugăm prostii despre cel mai iubit fiu al localității. Însă, prostiile văzute de către unii dintre noi pot duce la anularea actului de căsătorie și repetarea evenimentului. Nu că s-ar supăra cineva dintre cei amintiți: pentru ei nu va reprezenta decât motiv de publicitate. Însă, scriu asta pentru că stau și mă gândesc dacă omul care conduce urbea asta se va mai face vreodată bine din boala de care suferă: habarnismul total în ce privește aplicarea legii și cunoașterea criteriilor de administrare a unei localități!
