„Ne invadează rușii” – pare să fie cel mai la modă motto pe care îl aud din gura românilor în ultimul timp. Teama de a fi, din nou, sub papucul sovietului suprem este imensă, chit că marea majoritate nu au trăit vreo secundă sub talpa comunismului, nu au „gustat” din coada la produsele cartelizate, nu au luat în piept gerul din apartamente și nici nu s-au ascuns atunci când spuneau bancuri cu și despre „Ceașcă”. Însă, până la ipotetica invazie a trupelor lui Putin, alții sunt cei care își duc crucea războiului și fug din calea lui mai ceva ca frunzele măturate de vânt!
Drama poporului ucrainean nu trebuie tratată precum ar fi drama noastră pentru că am susține un fals. Însă, o văd ca și când am fi în locul lor și ne-am ruga ca cineva să fie acel „noi” din prezent și să întindă nesperata mână de ajutor.
Ocazia de a fi voluntar la Cercetașii României mi-a dat oportunitatea de a fi cel care poate întinde mâna nesperată, așteptată ca pe Sfintele Moaște. Și nu am stat vreo secundă pe gânduri atunci când am simțit că mă pot implica.
Duminică, 28 februarie, a fost ziua în care mi-am zis că este imposibil să nu reușesc să schimb soarta a câțiva oameni. Agenda telefonului a început să ruleze nume, iar tastatura s-a apăsat pe cei care credeam și știam că vor face posibilă schimbarea acestor destine. Iustin Diac, George Drăghici și Dinel Boromiz au fost primele persoane apelate. Au urmat alți prieteni și părinții cercetașilor din Centrul Local „Lupii Ageri” – pe care îl conduc. Mobilizarea a fost excepțională, în numai 5 ore reușind să facem rost de banii necesari transportului și să umplem mașinile cu cca o tonă de produse esențiale momentului.
A urmat drumul spre Mămăliga, o vamă despre care citisem că este greu încercată de refugiații din Ucraina. La punctul de frontieră Sculeni, un grup de studenți voluntari din Basarabia ne-au făcut să schimbăm traseul. Motiv pentru care am dat start rutei spre vama Otaci / Moghilev-Podolsk .
La fața locului am găsit sute de persoane, multe dintre ele cu copiii luați din fața televizorului și cu câte o plasă de haine. Suficient pentru a pleca din calea urgiei armatei lui Putin, dar trist pentru că își lăsaseră soții la luptă. Am reușit să salvăm 19 vieți, să le cazăm în Popești-Leordeni, să le asigurăm hrana și cele necesare, dar și să fim siguri că vor ajunge la destinațiile dorite. Poveștile auzite pe drum ne-au dat încredere și ne-au oferit șocul care produce suficientă doză de nebunie – generatoare de dorința de a face mai mult. Sunt lucruri care impresionează și nu o fac doar în cazul nostru. Cum sună faptul că cei de la Fortuna Entertainment Group au achitat combustibilul pentru a transporta o familie de refugiați în Germania? Impresionant, nu-i așa?
Pe 2 martie a urmat o altă cursă. Ca și în cazul primei caravane, și aceasta a fost organizată foarte rapid. Grație donațiilor unor oameni de bine, și a implicării prietenului Adi Bătutu în transport, am purces spre Otaci cu peste 3 tone de produse și alimente. Am avut parte de peripeții în vama moldovenească. Au vrut să ne întoarcă acasă, dar argumentele noastre au fost mai puternice decât lipsa „acordului guvernamental”. Ajunși la Otaci am descărcat marfa și umplut mijloacele de transport cu oameni: alte 39 de suflete (16 familii) aveau să ajungă în Popești-Leordeni și în București grație „nebuniei” unor cercetași.
Mizeria pusă pe taler cu fapta bună
La granițele dintre Ucraina și Moldova se petrec lucruri: nebănuite de mulți dintre voi – care le aflați doar pe calea cablului de tv. Vameșii ucraineni s-au specializat în storsul portofelului conaționalilor (cer șpăgi pentru că bărbații eligibili să meargă pe front, aleg să fugă din țară – cca 2500-3000 de EURO/persoană sau câte o mie de EURO pentru a te băga mai în față la kilometricele cozi formate la ieșirea din țară), iar moldovenii deștepți îi storc de bani la transportul din vama moldovenească până la cea cu România (cca 100 de EURO de persoană). Nu vă închipuiți că li se oferă condiții de lux. Nu: vorbim de troace, asemănătoare cu cele care circulă de șoseaua Olteniței, iar driverii îs la fel de blonzi precum cei care fac cursele amintite. Și nici să nu credeți că există vreun impiegat, care să dirijeze fluxul de pasageri. De distribuția fluxului de ucraineni se ocupă onorabilii polițiști. Firește, nu văd, nu aud și nici a usturoi nu le miroase gura.
Mârlănia generată de ipocrizie
Cineva spunea că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Și nu a greșit. Poți să generezi proiecte doar din pasiune sau din sensibilitatea generată de moment. Mereu vor fi derbedei care să te taxeze, să susțină că „interesul este altul„. Recomand ignorarea totală în astfel de cazuri. Spuneam că cercetașii au fost însoțiți și ajutați de doi cetățeni din Popești-Leordeni. Implicarea lor a fost pur și simplu întâmplătoare, aflatul la locul și momentul potrivit fiind hotărâtoare. Dacă unul dintre acești cetățeni a găzduit și hrănit (atenție!) 22 de ucraineni, celalalt s-a implicat și în strângerea de fonduri pentru deplasări. Credeți că este ieftină o astfel de aventură? Pentru unii, suma de 7-10 mii de lei/cursă poate fi un mizilic. Doar pentru unii! Ei bine, pentru că vorbim despre Bogdan Barbânță, fapta lui bună a fost scuipată de niște „inteligenți” ca fiind cu scop electoral! Păi, bine mă, inteligenților: a salva viața cuiva, reprezintă campanie electorală? Mă, băieți: campania electorală e aia în care dai șpagă la proști pentru a-ți asigura șansa la cufărul cu bani al comunității. Nu presupune facerea de bine. Sau, face omul ceva bun și dacă postează pe pagină săriți voi, ca popândăii pe conductă, și trebuie să stea drepți? Stimabile, știind ce ai făcut, îți pot spune doar atât: câinii latră, ursul merge!
Închei prin a vă îndemna să susțineți viitoarele campanii pe care cercetașii le vor întreprinde la granița cu Ucraina, să donați produse utile momentului și bani pentru asigurarea transportului acestor năpăstuiți ai sorții. Contul RO29 PIRB 4236 7480 0200 1000, deschis la First Bank. Beneficiar, FONCR – CL Lupii Ageri, vă stă la dispoziție. Ajutați pe cineva aflat la anaghie, înainte de a goli farmaciile de iod. Nici nu mărește potența, nici nu vindecă vreun cancer și nici alungă rusul pe care-l credeți aproape de voi!
Gata oricând!