Pentru majoritatea românilor, păcatele se șterg prin donații financiare sau alocări de fonduri către Biserică. Gândesc, ai noștri: <<Ne iartă Doamne, Doamne greșelile!>> Nici preaiubitul Petre Iacob nu face excepție de la regulă: din banii săi și din buzunarul cetățeanului îl slăvește pe Dumnezeu, din Biserica al cărei cult îl frecventează!
Numai că ăia de la Curtea de Conturi, oameni răi și fără teamă de Dumnezeu, au zis: „Mă, Petrică…mătăluță poți să-ți cerșești iertarea păcatelor cât vrei. Da nu o fă, frățică, pe banii cetățeanului. Scoate din sacul ăla, de-l adunași cu multă transpirație o viață întreagă. Dă de acolo!”
Ei bine… i-au zis oamenii ăștia o dată, de două ori… de aișpe mii de ori. Petrică al nostru… nimic: ori nu pricepea unde bat ăia șaua, ori făcea pe prostul în târg! Așa că a continuat el să dea, în fiecare anișor de domnie peste Popești-Leordeni, milioane și milioane de lei. Majoritatea s-au dus către Biserica Catolică… Deh, oameni săraci în prăvălia înființată Întru Slava Domnului la Popești-Leordeni…
Lăsând gluma la o parte, Curtea de Conturi s-a săturat să-i tragă câte un ghiont lui Petre Iacob și să-i spună că banii dați către parohia în cauză trebuie recuperați. Nu de alta, da nu-s ai Primarului Care Nu Este și nu-i poate cheltui așa cum o face cu ai lui, când
iese la una mică, în cârciumă. Era să uit… nici acolo nu-și cheltuie averea, că i se face cinste. Milostivi sunt peste tot!
Problema, cu milioanele trimise către Biserica Catolică, începe să-l macine pe Cel Care Nu Este. Așa se face că zilele trecute s-a văitat în târg: „Cum să cer eu părintelui banii înapoi. Că mă pun ăștia, de la Curtea de Conturi, să o fac. Păi cum să fac eu asta tocmai cu ai noștri. Doar suntem cu toții catolici, cum să le cer acum banii înapoi?”
Trecând peste că nu „suntem cu toții catolici„, treaba cu apartenența religioasă nici nu contează atunci când vine vorba despre banul public. Și dacă tot îi e lui Iacob așa de rușine de preot, atunci să facă bine și să pună respectiva sumă din propriul buzunar. S-ar putea să aibă șanse mai multe la iertarea la care permanent tânjește!
