Copilăria mi-a fost marcată de rare plecări în tabere de vară pe perioada vacanței. Timpul liber aveam noi grijă să ni-l umplem mult mai frumos decât ar putea să creadă juniorii din ziua de astăzi.
Așa se face că toată ziua băteam prundul râului Olănești ( ne scăldăm în „baraje” pe care le construiam singuri din piatră și crengi de copac sau prindeam pește la piatră și la răgălie), jucam fotbal în Budrilă și la Lacul Negru, dădeam iama în cireșele aflate pe terenul C.A.P. -ului etc. Uneori mergeam și la muncă – la I.A.S., sau ne aventuram pe la Bacea – la cules de mure și zmeură.
Atunci când ajungeam să bătem mingea la Lacul Negru, aveam grijă să plecăm de acasă cu câteva pungi după noi. Ne erau utile la întoarcere, când străbăteam o pădure din salcâm, fag și gorun, plină de tot felul de bureți. În perioada asta găseam Creasta Găinii, Mânătârci și Lăptoși ( sau Iuți). Mai erau unii, care se mâncau cruzi și aveau un gust proeminent de carne… Am uitat cum se numesc!
Ăștia, lăptoșii, sunt cu totul și cu totul niște bureți speciali: lasă un lapte alb pe sol atunci când îi culegi și sunt extrem de iuți dacă încerci să îi consumi în stare crudă. În schimb, după preparare, sunt o adevărată dumnezeire a papilelor gustative.
Recent am fost la Gura Diham. La întoarcere, la ieșirea din Sinaia, două țigănci vindeau Bureți Lăptoși. Am oprit și am ales ceva mai mult de 2 kg din oferta aflată pe marginea străzii ( nm. Vă sfătuiesc să nu culegeți sau să cumpărați bureții foarte bătrâni: sunt plini de viermi și nici nu ies la fel de savuroși precum cei cruzi!). Nu mai mâncasem așa ceva de mai bine de două decenii…. Adevărul este că uitasem și cum se prepară.
Ca să nu îmi bat joc de bunătate de bureți, l-am sunat pe un amic din Rm. Vâlcea, care numai ce băgase asemenea „nesimțire” culinară la borcan. L-am rugat să-mi reamintească rețeta după care se conservă. După câteva minute de conversat la telefon, mi-am reamintit ce făcea mama, pe vremuri, după ce îi aduceam sacoșele pline din pădure.
Rețetă:
Spălați bine bureții sub un jet de apă rece. Dacă sunt bătrâni, aveți grijă să nu rămână viermi în ei… vor fi grețoși la final! Între timp, puneți la fiert o cratiță cu apă și sare gunjoasă. În ea opăriți bureții spălați.
Urmează felierea lăptoșilor și introducerea lor în lichidul preparat pentru conservat. Acesta îl obțineți din amestecul a un litru de oțet alimentar cu 3 litri de apă, sare grunjoasă ( jumătate de lingură la litru), zahăr ( o lingură la litru), piper boabe și frunze de dafin. Separat, lăsați câțiva căței de usturoi. Vor fi necesari în momentul în care pregătim borcanele de băgat în cămară. După cum observați, rețeta seamănă cu cea de la castraveții pe care îi băgați la oțet. Sunt foarte mulți care o folosesc și la lăptoși. Eu o prefer pe cea descrisă mai sus…
În fine… În acest composit dăm în clocot câteva minute bureții. Apoi îi scoatem și îi împărțim
pe borcane. În fiecare recipient feliem cățeii de usturoi, după gust. Apoi turnăm lichidul în care am clocotit bureții. Punem capac și mai fierbem borcanele aproximativ 15-20 de minute în apă clocotită. Le scoatem, le lăsăm la răcit și le ducem la beci sau în cămara cu conserve. La iarnă vor fi o adevărată delicatesă.
Când se mănâncă Bureții Lăptoși ( Iuți) ?
Trebuie să știți că acel gust de amar și de foarte iute – întâlnit în momentul în care îi adunați din pădure – dispare total după ce îi băgați la oțet. Nu vă recomand nici să mâncați acești bureți imediat după marinare. Ideal este să stea cel puțin o lună la borcan, să prindă culoarea alb-vineție și gustul specific!
Salata de Bureți Iuti, Lăptoși, este delicatesa care sfințeste „pomana porcului”. Știu, în prezent nu prea mai tăiem porc, în curtea proprie. Nu înseamnă că salata de lăptoși, nu merge de minune cu fleica de porc, preparată la tigaie sau la grătar. Vă garantez că o să îmi mulțumiți și dacă nu veți uita că ea se combină de minune ( în special!) cu carne de la garniță și cu ouă ochiuri – prăjite în untura topită de pe această carne. Dacă nu „uitați” de un pahar de vin roșu sau negru, sec, o să fiți convinși ca l-ați apucat pe Dumnezeu de picior, cand veti servi conținutul pus acum la borcan.
Poftă bună gurmanzi, oriunde vă aflați pe mapamond !
PS. De la munte am cumpărat și câteva afine. Le-am băgat la damigeană, la macerat cu zahăr. Peste câteva zile dau peste ele niște țuică de prună și las totul la împrietenit până la iarnă. Atunci o să am parte de o afinată așa cum se face în zona Olteniei și Munteniei.
