„2015 a trecut așa de repede…„- mi-a zis un prieten acum vreo două săptămâni. Avea dreptate, dar chestia este că totul trece enervant de repede pe lângă noi, ajungând – peste decenii – să ne întrebăm: când am ajuns la vârsta asta…de ce așa de repede s-a scurs totul?
Chestia este la ce rezumăm timpul scurs, anii ce trec pe lângă noi. Recent am văzut producția „The martian” – capodoperă SF semnată de Ridley Scott. La sfârșitul ei, Mark Watney ( Matt Damon) se întreabă: „În situații limită poți să accepți că vei muri sau poți să te apuci de treabă, să faci ceva pentru a supraviețui„. Așa și cu viața noastră, cu modul în care anii trec lin pe lângă noi.
2015 a fost, cel puțin pentru mine, un an extrem de zbuciumat. A avut reușite personale și profesionale suficiente, dar au existat și decepțiile. Din păcate, pe partea asta, cu decepțiile, amprenta lor te urmărește și te macină. Nu neapărat prieteniile pe care le pierzi contează ( nm. arareori poți marca o prietenie pentru o viață; sunt foarte puține!), evenimentele care le însoțesc, care uneori afectează familia sunt importante. Au fost, din păcate, și dintr-astea… chiar recente! Nu am să zăbovesc asupra lor, vreau să le șterg din arhiva amintirilor personale…
Îmi place să mă uit în urmă, să văd pariurile personale – cele câștigate. Și sunt destule. Cel mai important îl reprezintă înființarea „Grupului de inițiativă „Lupii Ageri” din Popești-Leordeni„. Este o realizare care s-a materializat oficial chiar cu două zile înaintea Crăciunului, care le va oferi copiilor – prin cercetășie – o altă perspectivă în a aborda viața. La fel de importantă cred că este și conștientizarea populației din Cartierul de Vest al Popești-Leordeni. Nu spun că până acum oamenii nu au fost conștienți față de cele care li se întâmplă… arăt doar că în urma celor pe care le-am tot scris, au început să apară din ce în ce mai multe semnale ( doar online momentan!) care spun că lucrurile nu mai pot să rămână așa! Este un mare câștig, este modul nostru de a reacționa la lipsa de civilizație, de modernism, pe care o resimțim cotidian. Ar mai fi, cu siguranță, multe lucruri de trecut în dreptul anului 2015. Am să mă opresc aici, e suficient ce am remarcat.
Închei prin a spune că îl aștept pe „2016” plin de încredere. Este un an al schimbărilor ( nu neapărat politice – eu nu fac așa ceva!), un an care va fi definitoriu pentru o altă etapă a vieții. Va fi și un an în care voi continua să spun ce simt, ce văd, ce cred despre lucruri și oameni. Chiar și cu riscul de a fi catalogat nenorocit, deplasat… jigodie de către mulți dintre cei cu care intru în contact. Da, voi continua ( pe lângă multe alte proiecte personale!) să lupt pentru acest principiu, al libertății la exprimare, al încercării de a demola bariere și tabuuri care nu își au rostul în secolul pe care îl parcurgem. Și, sper, ca la finalul lui, să văd lucrurile mult mai pozitiv decât în prezent, mult mai deschise din punct de vedere al perspectivelor! 🙂
În 2016 sper să vă puneți mai mult întrebarea: acceptăm beatitudinea care ne înconjoară sau facem ceva pentru a trezi spiritul de luptător din noi. E bine pentru egoul vostru, pentru viață în general.
La mulți ani!
Asa este, anul 2016 va fi un al schimbarilor, de exemplu, noi din zona asta de popesti, dupa cea mai recenta manifestare de grobianism si magarie a celor de la bistrocafe (noaptea de 24-25), care au ales sa serbeze Nasterea lui Iisus prin manele si urlete, am hotarat sa coagulam cel putin 20 de familii care sunt deranjate de aproape 2 ani de acesti nenorociti si sa-i actionam in instanta pentru a obtine anularea autorizatiei de functionare a acestei cangrene. Copiii nostri vor sa traiasca in liniste! Asa sa ne ajute Dumnezeu!
La multi ani (nu tuturor, ci doar celor ce se pot numi oameni)!
Ei, asta chiar este un act de luat in seama. Felicitari!
+1 felicitare, nu puteți obține anularea autorizației ci doar suspendarea temporară, demolarea parțială și încadrarea în norme inclusiv cu zgomotul și coșurile de fum (practic ar trebui să nu deranjeze după ora 23 și să nu vă înece cu fum)
Pai e vorba si de Ordinul MS 119/2014 care spune ca unitatile economice care produc fum, zgomot etc nu pot functiona la mai putin de 15 m de fereastra cuiva…
A se vedea hotararile CEDO in cererile Moreno Gomez si Mileva ce au avut ca obiect exact asta, incalcarea dreptului la viata privata de catre cluburi si restaurante amplasate langa locuintele celor 2 petenti amintiti mai devreme. Este vorba de chiar incalcarea art. 8 al Conventiei europene. Nu cred ca un complet de judecata CEDO s-ar impiedica de un rahat de bistro. Pe de alta parte, stiu ca un proces ca asta ar dura ceva, trebuie epuizat tot posibilul parcurs juridic intern etc pentru a ajunge la CEDO, dar, pe de alta parte, si nemernicii trebuie sa constate ca nu pot face chiar ce vor ei si ca, nefiind buricul pamantului, li se poate infunda cu afacerea de promovare a primiscuitatii morale. Trebuie doar sa fim uniti si sa gasim cat mai multi locuitori din zona care sunt afectati de bistro pentru a avea calitate procesuala.