Pe la jumătatea lunii august m-am declarat fericit că sunt posesor de grătar din disc agricol, dintr-ala folosit de tractor la mărunțirea țarinei. Aseară a avut examen, cu martori care să ateste calitatea prăjelii… 🙂
„Facem un grătar? Hai să-l inaugurăm pe-al tău” – mi-a zis aseară, pe la 19.30, un vecin de bloc. Fiind duminică seară, cu magazinele închise, ne-am mulțumit doar cu ce aveam prin frigider. Așa că am pus în traistă niște gulaș de vită, câteva fleici de ceafă de porc, un piept de pui, cartofi, morcovi și dovlecei verzi.
Am găsit un loc în care să așezăm grătarul și m-am apucat de treabă. Cu lemnele nu a fost nicio problemă… se găsesc la tot pasul prin șantierele din zonă! Primul pas l-a reprezentat arderea recipientului. Fiind făcut dintr-un disc nou, era acoperit cu o pojghiță de vopsea. Așa că am dat foc puternic sub, am pus niște grăsime deasupra și am așteptat să fiarbă. Mai mult, l-am ajutat să ducă flacăra pe deasura… să ardă stratul protector.
A urmat o periere a grătarului și spălarea cu detergent de vase. Rezultatul a fost numai bun de așezat carnea la prăjit.
Trebuie să spun că cei care m-au însoțit la testul dat de grătar ( o familie) nu mai consumaseră așa ceva vreodată. Chiar au fost sceptici atunci când le-am zis că putem folosi gulașul ca material de prăjeală fără niciun fel de problemă.
Revenim la ale noastre… Am pus din nou grătarul la foc, l-am încins zdravăn. Pentru cei care vor să încerce așa ceva vreodată, sfatul este să nu prăjească cu foc mare sub el. O să iasă o mare arsură!
În timp ce grătarul se încingea, m-am apucat de porționatul slăninei de porc ( este obligatorie la acest tip de grătar!), de feliatul legumelor și de condimentatul cărnii. În tot acest răstimp, merge și o bere rece!
Când am considerat că discul e suficient de încins, am domolit flacăra și am pus carnea la sfârâit. Se așează, obligatoriu însoțită, pe marginea discului, de slănina de porc.
După ce slănina începe să se topească, în mijlocul discului aruncăm legumele. Se vor prăji în untura rezultată și vor fi absolut senzaționale. Cine nu crede, poate să-i întrebe pe vecinii cu care am ieșit la marginea câmpului.
Finalul a fost fabulos, cu niște friptane pe cinste. Nu a lipsit berea rece și voia bună!
Poftă mare!