Twickenham, templul rugby-ului mondial, a fost gazda deschiderii Campionatului Mondial de Rugby. Cu Prinţul Harry în rol de grădinar, festivitatea de deschidere a părut că slăvește umilința omului în fața sportului considerat adevăratul Rege peste Canal. Dar nu ăsta este subiectul…
Deschiderea Campionatului Mondial a propus meciul dintre Anglia și micuțul stat Fiji. Normal, britanicii și-au tăiat partea leului și au dansat în fața tribunelor înțesate în jurul panteonului. Apoi a fost detunată mama tuturor bombelor din sportul cu balonul oval: Japonia,
nesemnificativa trupă asiatică, a zdrobit Africa de Sud, jucătorii „Bafana Bafana” părăsind în lacrimi arena. Nici asta nu e știrea…
Mă, nene… or fi englejii ăștia idioți prin născare, bețivi prin definiție, dar știu un lucru: când îi aud cum își încurajează favoriții ( indiferent de sport!) celebrul naționalism – patriotism american e o banală frunză în vânt în raport cu ei! Păi e suficient să te duci pe Anfield Road și să asculți cum cântă nebunii ăia You`ll Never Walk Alone și te lovește beatitudinea. Ei bine, la final, când crezi că le-ai văzut pe toate…dă o tură pe Twickenham și ascultă 80 de mii de fanatici cum zvârlă din piepturi versurile Good Save the Quuen. La final, să-mi spui tu, muritor de rând, dacă nu ai senzația că ai atins pozitivul paroxismului suprem!
O duminică perfectă!
Lasa ca si noi avem suporteri, in deplasari externe se bat intre ei, personal, cred ca s-au luat de la seminte, ca asa au vazut ei pe alte stadioane, germanul, englezul, spaniolul maaananca seminte si se bat.