Piața Unirii, București. Ochii îmi fugeau aiurea, în căutarea a ceva. Mi se pironesc pe un tip – nu-l mai văzusem de vreo doi ani. Ne salutăm, îl întreb de sănătate, de proiectele pe care le derulează. Îl știam operator în turism. „Vrei să vezi ce fac acum?” – mă provoacă amicul!, „hai să vezi„!
Am urcat în micuțul său Ford și ne-am făcut drum spre o vilă naționalizată pe lângă Marriott. Acolo locuiește Silviu…
Mă urcă taman la mansardă. Am strâns din dinți, chinuit de o entorsă, căpătată de la fotbal-tenis, dar am urcat. Chiar eram curios să văd ce se ascunde în spatele misterului provocat de amic. La capătul scărilor s-a deschis un coridor lung, presărat cu tablouri, schițe și icoane. Din acel hol s-a căscat o cameră mare, plină cu tot felul de picturi. Predominau nudurile și fluturii. Cu alte cuvinte, Silviu devenise pictor…
Silviu Carol Cenușă este un tip pe care îl știu de prin 2011. Îl tot invitam la emisiunea România de 10, pe care o produceam la The Money Channel. Venea acolo în calitate de operator în turism, dar și de vicepreședinte al FPST. L-am simpatizat mereu, imaginea sa, de om rebel, cu gura slobodă și părul în vânt, aducându-mi aminte de adolescența mea. Niciodată, în discuțiile pe care le-am purtat între emisiuni sau la vreo cafea, nu mi-a lăsat impresia că ar avea vreo conexiune sentimentală cu arta, cu pictura în special.
Începem să povestim. Intrasem pe o pantă în care spiritul de fost jurnalist de reportaj fierbea în mine, mă rodea. Aflu că totul a început din copilărie, încă de la vârsta de 3 ani. „Desenam o grămadă de lucruri, cică aveam și talent pe deasupra. Dar m-am oprit din chestia asta” – rememorează amicul. Motivul nu și-l amintește. Cert este că viitorul său nu se va lega de Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, ci de ceva mult mai pragmatic ca formă, „Gheorghe Lazăr„. „Era vremea când se căutau științele exacte. Așa că ai mei m-au trimis să fac liceul ăsta – unul foarte bun, de altfel. Nici facultatea nu a mers în sfera artelor. Am preferat să fac chestiuni de informatică managerială” – spune tânărul artist Silviu Carol Cenușă Sasch.
În turism a intrat din greșeală, și tot …din greșeală a trebuit să și renunțe la respectiva practică. „Prin 2005 m-am angajat la un amic, în Creta. Eram web designer la agenția sa de turism. Printr-o conjunctură am ajuns să conduc vreo 6 luni prăvălia. Mi-a plăcut. Așa că mi-am înființat propria afacere în turism” – rememorează Silviu. O vreme, spune că i-a mers de minune: „devenisem unul dintre cei mai importanți operatori în turism pe piața din Bulgaria. Firește, eram conexat cu o agenție cu mult mai mare„. Cu toate astea… „în 2013 am dat faliment. Tour-operatorul principal mi-a dat o țeapă de vreo 500 de mii de euro. Știi, pe turist nu-l interesează asta, el își vrea vacanța pentru care a plătit...” A urmat o cotitură în viață. Atunci și-a reamintit că Dumnezeu l-a înzestrat cu harul de a mânui pensula și acuarela, de a da forme și viață culorilor.
Reîncepuse să picteze cu ceva timp înainte de a renunța la afacerile cu turism. „Prin 2011 am lucrat pe sticlă. E destul de greu să faci asta, dar și periculos. Lucrezi cu foarte multe substanțe toxice” – spune artistul, care recunoaște că imediat a făcut pasul spre altă formă de pictură: „un singur an mai târziu am terminat prima mea pânză în ulei. Nu mi-a plăcut, am aruncat-o”! A urmat o perioadă de studiu a acestei forme de artă, iar la începutul anului 2013 „am vândut Three Camels – primul meu tablou. Din acel an, mai precis din toamnă, m-am apucat să pictez serios„. Nu și-a creat un stil încă de la început. A fost puternic influențat de artiști precum Vladimir Kush și Salvador Dali. S-a jucat permanent, în perioada aceasta, cu schița și pictura în ulei. Totul s-a încheiat la mijlocul anului 2014. Metamorfoza artistului cunoștea o nouă etapă…
Uleiul și pânza au fost abandonate în favoarea hârtiei și a studiului nudului. Spune că a decis să fie radical în exprimarea artistică deoarece „mi-am dorit propriul stil. Din 2015 am și reușit să ajung la dezideratul propus„. Anul acesta a însemnat deschiderea seriei de lucrări artistice care poartă pecetea „Metamorphosis„. Artistul speculează în special nudul, focalizându-și trecerea de la vechile realizări artistice prin folosirea fluturilor. „Ideea de metamorfoză s-a bazat pe schimbările pe care le cunosc fluturii în drumul pe care îl parcurg de la stadiul de larvă, la cocon, apoi la insecta pe care o admirăm” – explică Silviu Cenușă, punctând că prin noua lui expresivitate artistică redă „schimbările pe care le trăim de-a lungul existenței„. Maturitatea atinsă de artist pare să fie reală fie și dacă este să ne luăm după faptul că în 2015 a reușit să aibă expoziții la World Trade Center, Galeria Occidentului și la Galeria Elite Prof Art ( deschisă și în prezent!).
Recunoaște că viitorul nu este cel pe care și-l dorește. „În România nu poți vinde artă. Vine câte un amator de chilipr și îți spune: cât vrei pe asta?… E mult, eu nu câștig ca în America! Păi și eu ce vină am? Eu lucrez la fel ca americanul, chiar vând cu mult mai ieftin decât acolo! Am mulțumirea că în acest moment am oferte de a expune, cu vânzare, în Italia, Danemarca, China și SUA. Probabil că am să trimit lucrările în Danemarca…” – precizează artistul.
Se încruntează, se oprește din lucrul la tabloul aflat pe șevalet. Se destăinuie: „problema este că sunt nevoit să lucrez mai mult la comandă, să fac portret, dar și alte lucrări cerute de clienți. Da, e prostituție…nu-mi pune întrebarea asta. Însă trebuie să trăiesc din ceva, nu?” Îl provoc să îmi spună ce se va alege de stilul personal, cel pe care abia că l-a descoperit. Devine ezitant, încearcă să pareze: „din păcate îți pierzi definiția artistică, deși stilul rămâne. Cromatica nu te trădează. Priviți-l pe Vladimir Volegov. O să înțelegeți ce vreau să spun…”
Sticla reprezintă o altă formă pe care este convins că nu o va abandona. „Am un proiect, numit S-Class, care se bazează pe obiectele decorative din sticlă. Mai precis, transform în artă orice recipient din sticlă. Se lucrează greu, cu substanțe periculoase, dar te ajută să trăiești” – spune Silviu, convins că într-un final o să reușească să devină un nume important al scenei artei plastice românești.
Un lucru îi este clar: „în turism nu mai revin vreodată!” Motivul este simplu: „nu te poți juca cu visurile oamenilor, ai dreptul doar să le întărești. Asta se poate realiza curat, prin artă!” Poți să îl contrazici?
