Îl cheamă Dinu Gheorghe, ca pe mult mai cunoscutul personaj din fosta conducere a Rapidului, dar lumea îi zice „Oarjă” – localitatea în care s-a născut. Este un munte de om, iar amintirile legate de sport îi sunt mai plăcute decât cele lasate de anii în conducerea sportului!
Ovidiu Ciutescu
FOTBALIST RATAT. Sportul i-a consumat frumos toată viaţa. A început la ţară, ca atlet. Apoi a trecut la fotbal. „Eram portar.
Aveam nişte calităţi bune şi chiar am ajuns până la Divizia C. Jucam la Vulturii Câmpulung şi antrenorul m-a băgat şi la seniori două reprize. În primul meci am luat 3 goluri, apoi am luat patru boabe. Mi-am dat seama că sunt un fotbalist ratat şi am renunţat!”
BLATURI. Imediat s-a apucat de lupte. După trei luni de antrenamente obţine bronzul la Internaţionalele României, în 1973! Un an mai târziu devine campion naţional la tineret şi ia un loc IV la seniori. „Puteam să iau liniştit o medalie. Aveam meci cu Patachi de la Dinamo. L-am prins într-un tur de cap de nu îl mai scoteau de acolo cu tot Ministerul de Interne. Apoi a început să strige antrenorul că nu am voie să îl bat… Apoi am luptat cu unul Manea, de la Tulcea. La 5-3 pt mine am primit iar ordin…Cu toate astea am ajuns în lotul olimpic.”
ALCOOLUL. De mic a visat să ajungă la Dinamo. A reuşit în 1975 şi a devenit coleg cu nume de legendă ale luptelor precum Martinescu, Berceanu, Neguţ, Dolinschi, Codreanu, Păun etc. „Eram acolo cel mai mic din trupa. Şefii m-au făcut informator. Aveam sarcina să merg cu gâsca la băut şi a doua zi să duc nota de plată a colegilor! Nu am vrut să fac aşa ceva şi i-am zis lui Păun despre ce e vorba. M-a întrebat: „Câţi bani primeşti pentru a sta cu noi?” I-am spus că e vorba de 50 de lei. M-au luat cu ei şi măsluiau notele de plată. Mereu apărea că ei consumă, în loc de patru, două sticle cu vin…”
POVESTE. A rămas în Piteşti datorită lui …Dobrin: „Au făcut cei de la partid Facultate de Sport pentru Gicu şi m-am băgat să o fac!” Apoi a ajuns la Teleorman, profesor. Chiar dacă se lăsase de sport, trebuia să participe la finala Campionatului din 1981. „Reuşisem să mă calific, iar prima de pregatire era de 2500 lei. Am zis că le iau banii şi ies repede din competiţie. Cum, necum am ajuns până în finală. Trebuia să lupt cu Victor Dolipschi. M-am dat lovit că mă bătea ala rău de tot. Am încheiat cariera frumos”
LA COLŢ DE STRADĂ. În acelaşi an, printr-o întâmplare, a intrat în conducerea sportului piteştean. „Printr-o întâmplare, într-o vineri seară, m-am întâlnit pe stradă cu nea’ Radu, şeful clubului Dacia. Ăsta m-a întrebat dacă vreau să fiu şef în locul său! Mi-a dat termen până a doua zi. Am zis că glumeşte. Însă el m-a sunat şi mi-a spus că doar aşa poate fi promovat şef la judeţ. Şi am ajuns conducător!”
17 mai 2007
săptămânalul Fanatik