Dumitru Copil, inima din Midlothian

Dumitru Copil a plecat la 17 din Arad şi a intrat în fotbalul european. Vladimir Romanov a mizat pe sângele unui puştan român, din liga a IV-a, pentru a culegere laurii gloriei la Hearts of Midlothian, în Scoţia.

Ovidiu Ciutescu

Pentru fotbalul romanesc, Dumitru Copil era doar un simplu puştan care, uneori, mai cocheta cu loturile naţionale de juniori. În urmă cu câteva luni a uimit toată suflarea fotbalistică, transferându-se în Scoţia, la una dintre cele mai cunoscute grupari de acolo.

SURPRIZA. În decembrie juca la Arad, în Liga a IV-a. A încercat marea cu degetul la Liverpool şi Celtic Glasgow, unde a dat probe de joc. Într-un final, omul de afaceri lituanian Vladimir Romanov l-a convins să semneze cu Hearts of Midlothian, echipă pe care o patronează. După o lună de acomodare cu fotbalul scoţian, Copil a debutat la echipa secundă a lui Hearts şi visează cu ochii deschişi la debutul în prima ligă scoţiană, dar şi la tricoul pe care Mutu et co îl poartă la naţională.

POVEŞTI. Dumitru Copil s-a adaptat de minune regulilor din fotbalul profesionist. Ba, dă şi goluri la echipa secundă. “Am ajuns în Scoţia la mijlocul lunii ianuarie. Am venit fără ai mei, care au putut sosi alături de mine ceva mai târziu, abia la începutul lui martie. Nu mi-a fost uşor să mă descurc printre oameni pe care-i vedeam pentru prima dată. Am fost cazat de la început la o familie, în gazdă. Stau împreună cu un bulgar de-o vârstă cu mine, care s-a transferat la Hearts cu un an înainte. Ne-am împrietenit foarte repede. Am început să învăţ destul de bine şi limba engleză ca să pot comunica mai uşor la antrenamente sau în viaţa de zi cu zi. Iau lecţii o dată pe săptămână cu un profesor angajat special de club. Cât despre fotbal, a trebuit să aştept o perioadă până mi-a ieşit permisul de muncă. Am început să intru apoi la meciurile formaţiei de juniori. Am fost folosit cam pe toate posturile în linia de mijloc, mai puţin la închidere. Mie îmi place însă cel mai mult în spatele vârfurilor. La antrenamente şi la partidele oficiale le-am mai strecurat mingea printre picioare adversarilor, dar aici se pune mare accent pe forţă. Am ieşit foarte speriat după o întâlnire în care s-a jucat la , iar colegul meu din poartă a părăsit terenul cu o comoţie după un atac foarte tare al unui atacant. Va trebui însă să mă obişnuiesc cu acest stil.
Am jucat deja şi la echipa a doua a clubului şi visez cu ochii deschişi la ziua în care voi îmbrăca tricoul primei formaţii” – povesteşte puştiul care speră să devină un nume în fotbalul românesc.

Jurnalul Naţional
24 martie 2007