Cine suntem noi, ce ascunde NASA? ( Foto + Video )

Pământul, spun ignoranţii, este ceea ce vedem că este: o planetă – pe alocuri albastră – care îşi urmează drumul spre inevitabila dispariţie ( odată cu răcirea Soarelui). Înţelepţii au, însă, o cu totul variantă. Spun ei: „Terra a fost casa multor alte fiinţe, din alte părţi, în Universul Creaţiei şi a petrecut doar o scurtă perioadă de timp cu cei care locuiesc acum, aici. Vechii au lăsat în urmă dovezi materiale: aşezări, obiecte, scrieri. Toate le-au fost folositoare în trecerea lor”. Noi, pe cine să mai credem?

Nu cu foarte mult timp în urmă un grup de hackeri pretinde că a spart baza de date a NASA. Folclor şi realităţi pe această temă au circulat şi vor cucircula atâta timp cât vor exista agenţii care vor gestiona secretele lumii şi ale Universului. Cert este un singur lucru: tendinţa este să credem că ceea veţi vedea în filmuleţul de mai jos este real. Asta şi pentru că multe dintre ipostaze vor fi greu de realizat, dacă nu chiar imposibil, până şi de cei mai abili artişti ai Photoshop-ului.

Aceste fotografii încearcă să prezinte dovezi care să ateste o parte a celor mai şocante teorii ale conspiraţiei: baze extraterestre pe Lună, existenţa uriaşilor, formaţiuni extraterestre pe Terra, Atlantida sau scopul adevărat al piramidelor.

[youtube=http://youtu.be/WdOolPFMRqI]

Încă din cele mai vechi timpuri există dovezi că omenirea, sau cine o fi fost pe aici, a ştiut să se folosească de electricitate, a purtat războaie atomice şi a construit oraşe uluitoare. Mai jos vă prezint câteva din aceste mistere, neelucidate nici până în ziua de astăzi:

Explozii nucleare acum 50.000 de ani

Cele mai aprig contestate

ipoteze sunt cele care susţin că, de-a lungul unei perioade cuprinse între anii 50.000 î.H. şi 1908, pe planeta noastră au avut loc explozii nucleare. La 300 metri de nişte fortificaţii din Peru se pot vedea numeroase roci vitrificate, răspândite pe sute de metri. În Irak şi deşertul Gobi au fost descoperite nisipuri vitrificate (sticloase), care nu se puteau forma decât la temperaturi fantastice. În Liban, sute de tektite (roci topite la temperaturi foarte mari, cu aspect de sticlă şi puternic iradiate) au fost analizate. Ele contineau izotopi radioactivi de aluminiu. S-a demonstrat că pietrele au suferit, cu mii de ani în urmă, puternice bombardamente radioactive, fiind expuse la 6.0000C, ca în exploziile atomice.

Hărţi astronomice de acum 3.000 de ani

Multe dintre vechile hărţi
şi atlase atestă uimitoare cunoştinte geografice şi astronomice. Dar ridică şi problema inexplicabilă a cartografierii lor, posibilă doar din spaţiul aerian. Harta astronomică din China (1005 a.H.) reprezintă Calea Lactee. Multe dintre astre trebuiau să fie necunoscute la vremea aceea şi observabile doar prin telescop. Hărţi extrem de precise ale unor zone necunoscute la vremea aceea au fost descoperite şi la eschimoşii canadieni. Hărţile sunt gravate pe os şi piele de focă şi se suprapun exact pe cele întocmite de cartografii militari britanici.

Ciupercă atomică în India antică

În celebra Vale a Morţii
din Nevada se afla ruinele unui oraş vechi de câteva mii de ani, distrus de o catastrofă. Clădirile de piatră au fost dărâmate de un suflu extrem de puternic, nisipul s-a topit, rocile s-au transformat în tektite. Pe unele ziduri sunt impregnate ciudate siluete negre, ca nişte umbre de fum. Cercetările au arătat că nu a explodat vreun meteorit şi nici nu există vulcani în zonă. Poemele hinduse vorbesc despre arme stranii, cu o putere nimicitoare. Trei cetăţi au fost distruse cu ” un singur proiectil încărcat cu toată puterea Universului ”, iar după explozie ” o coloană incandescentă de fum şi flăcări, strălucitoare cât o mie de sori, s-a ridicat ca o umbrelă peste tot Pământul” – spun aceste izvoare literare .

Columb nu a fost primul în America

În Palatul Topkapi
din Turcia au fost descoperite în anul 1929 hărţile secrete de navigaţie ce aparţinuseră lui Piri Reis, comandant suprem al marinei otomane în sec XV. Pe acestea figurează coastele Americii de Nord şi de Sud, precum şi Antarctica cu lanţurile de munţi descoperite în 1952. Cele două Americi sunt reprezentate cu toate amanuntele geografice: lacuri, fluvii, vulcani, platouri. Cristofor Columb a acostat pe ţărmul noului continent abia în 1492. Autenticitatea hărţilor este incontestabilă. Hărţile lui Piri Reis prezentau contururile continentului sud-american mai alungite. După lansarea primilor sateliţi artificiali, între 1960 şi 1970, de la aproximativ 100 km s-a observat un fenomen identic. Obiectivele aflate la periferia câmpului optic erau deformate şi alungite, fapt datorat sfericităţii planetei. Hărţile lui Piri Reis erau copii. Se crede că hărţile originale au o vechime de circa 15.000 de ani, deoarece sunt consemnate forme de relief care au disparut chiar în acea perioadă!

Jucării antice care zboară

În colecţia naţională
de obiecte de aur a Columbiei există un obiect vechi de 1.800 de ani, descoperit într-un mormânt. A fost considerat o pasăre sau peşte zburător. Dar el seamănă izbitor cu avioanele moderne cu aripă delta. Cercetătorul american J. A. Ulrich a demonstrat că este de fapt un avion cu reacţie care putea atinge viteze supersonice. Multe asemenea modele există în Egipt, datând din epoca faraonilor. Au stat mult timp prin muzee, etichetate ca jucării. Egiptologul Khalil Messiha a arătat că jucăria are caracteristici de avion modern, cu forma perfect aerodinamică şi ampenaj vertical, lucru neîntâlnit până acum la păsări. Jucăria de lemn zboară o distanţă considerabilă atunci când este aruncată cu mâna.

Emiţătorul lui Moise

În Cartea lui Enoh
În Cartea lui Enoh se vorbeşte despre efectele relativităţii timpului: ” Dar îngerul îi răspunse: Nu două ceasuri ai stat, ci 32 de ani ”. Chivotul legii, manevrat de Moise, era un aparat din care adesea ieşeau scântei. Şi cu ajutorul căruia el comunica cu Iehova, doar prin ridicarea capacului. În 1970, studenţii unei universităţi americane au construit un aparat identic, după indicaţiile din Cartea lui Moise. Spre uimirea lor, au obţinut un emiţător alimentat cu un generator electric de înaltă tensiune.

Baterii vechi de 2.000 de ani

La Muzeul Naţional din Bagdad
sunt expuşi electrozi din cupru şi un electrolit necunoscut. Dar şi câteva baterii electrice cu pile uscate, identice cu bateriile galvanice. Toate datează de dinaintea erei noastre. Arheologul german Wilhelm Konig a descoperit câteva ulcioare astupate cu asfalt, vechi de mai bine de 2.000 de ani. A umplut vasul cu sulfat de cupru, în locul electrolitului iniţial. Pila electrică a funcţionat ireproşabil, comportîndu-se ca o baterie din zilele noastre. Tot pe post de electrolit poate fi folosită cu succes zeama de struguri. În apropiere s-au găsit obiecte vechi de 4.000 de ani acoperite galvanic cu aur. Primul care a făcut studii de electricitate a fost Luigi Galvani (1792), iar prima pilă electrică a fost realizată de către Alessandro Volta (1800 – Becul a fost inventat de Edison în 1876. A funcţionat 40 de ore).

Materiale necunoscute încă

În Orientul Apropiat
a fost găsită o ţesătură atât de fină încat ceva similar n-a fost realizat decât după 1950. În Egipt şi Irak au fost descoperite lentile antice făcute din cristal slefuit, prelucrat după parametri de înaltă precizie. Astăzi, asemenea lentile se obţin prin procedee electrochimice sau prin şlefuirea cu diamante industriale fabricate prin metode extrem de complexe. În Turkestan au fost găsite câteva obiecte mici, de formă semicirculara, realizate dintr-un material necunoscut, ceva între sticlă, porţelan şi ceramică. Nimeni nu a putut înţelege încă la ce au folosit.

Fierul care nu rugineşte

În curtea unui templu
din Delhi se găseşte un pilon de fier, alcătuit din bucăţi sudate printr-un procedeu necunoscut. Este înalt de 7,5 m, cântăreşte 6 tone şi are câteva mii de ani. Stâlpul Kupt Minar nu a ruginit încă şi nu a fost erodat nici macar de ploile acide. În America de Sud a fost descoperită o cetate în stâncă, săpată în epoca de piatră. În interior se află un pilon de oţel, înalt de 5 metri. Este înfipt în podeaua din granit extrem de dur, în care nu se pot înfige nici măcar pitoanele de alpinism.

Calculatorul dinaintea erei noastre

În Atena există
un mecanism numit ” Maşinăria de la Antikytera ”, datând din secolul I a.H. Ea se compune dintr-o placă de bronz, gravată cu cercuri şi inscripţii astronomice, în dreptul cărora sunt fixate 20 de roţi dinţate. Există gravate câteva formule matematice. Când arborele cilindric se roteşte cu ajutorul manivelei, pune în mişcare roata centrală, apoi roţile dinţate şi cadranele gravate. Acest aparat indică mişcările şi poziţiile corecte ale sistemului solar, inclusiv cele ale planetelor recent descoperite. Este considerat prototipul unui computer modern.

Corabiile cereşti

În mitologia egipteană
apar descrieri ale ” corăbiilor cereşti ”. Enkidu, din poemul sumerian Ghilgameş, este ridicat în aer cu ” vulturul cerului ”. Îşi simte corpul ” greu ca o stâncă ”, simptome asemănătoare efectelor acceleraţiei gravitaţionale la viteze mai mari decât cea a sunetului. Ajunge să descrie Pământul din afara spaţiului terestru. Prima astfel de descriere a făcut-o în 1962 astronautul John Glenn. În mitologia indiană există precizari ale modului cum funcţionează ” vimanas ”, faimoasele nave zburătoare. Descrierea prezintă similitudini cu motoarele ionice contemporane , aflate în stadiul de experiment.