Până în 1990 ne plăcea să râdem de occidentali, de şuncile care le atârnau deasupra curelei de la pantaloni, de dizgraţia afişată de doamnele din aceste ţări sau de peste Ocean.
La câţiva ani, după borna specificată mai sus, am continuat să râdem de aceeaşi oameni, dar am început să ne punem şi un serios semn de întrebare: nu cumva începem să devenim ca ei?
În prezent, suntem la fel ca americanii sau ca alte naţii de care ne prăpădeam de râs atunci când ne ieşeau în faţă. Fast food-urile sunt la tot pasul, calculatoarele aproape ca ni s-au lipit de costumaţia cotidiană, stadioanele s-au transformat în locuri numai bune de răsărit cartiere rezindeţiale sau hipermarketuri. Mai mult, în şcoli sportul a dispărut din programa de învăţământ.
Cu paşi iuţi se apropie Olimpiada de la Londra. Ajungem acolo cu un număr însemnat de sportivi, dar şi cu handicapul psihic dat de contraperformanţa de la Beijing, de acum patru ani. „Stiţi bine cât îi trebuie unui copil să devină campion. În medie, un campion se formează în zece ani. Să nu ne mirăm că la Beijing am avut doar opt medalii. Vom fi la Londra în 2012, dăm 10 ani înapoi să vedem ce s-a facut din 2002 încoa pentru sportul în scoală şi aveţi răspunsul la marea criză prin care trece sportul românesc. Îmi e foarte greu să mă gândesc câte medalii vom avea la Londra. Mi-e foarte greu să fac pronosticuri pentru că s-au consumat nişte competiţii la care speram mai multe medalii. Nu vreau să fiu nici foarte pesimist, trebuie să le dau sportivilor un mesaj de încredere. Dar este evident că Londra este cea mai mare provocare pe care a avut-o sportul românesc după război” – spunea Octavian Morariu, preşedintele COSR, în urmă cu aproximativ un an. Acelaşi personaj continua tirada şi acuza: „Eu nu vreau să fiu tranşant şi să spun că statul nu e interesat de sport.Spun doar că regret că în ultimii 10 ani, sportul a fost pus în şcoală pe ultimul loc. E undeva în anexă. Şi tot ce se întâmplă astăzi cu sportul românesc vine de aici”
Pe 26 mai, adică sâmbătă, de la ora 21.00. The Money Channel deschide transmisia galei de box de la Notthingham, unde Bute îşi pune centura de campion în joc, cu o masă rotundă la care vor participa nume foarte grele ale sportului, ale media şi (sperăm noi) scenei politice din România. Mizăm inclusiv pe prezenta premierului Ponta, cel care deunăzi a declarat că a luat acţiunea legată de Jocurile Olimpice de la Londra sub aripa sa. Aşa că vă invit, cu mic cu mare, să fiţi cu ochii pe noi. Nu de dragul audienţei. Ci pentru că, sperăm noi, poate că vom reuşi să-i înduplecăm pe cei abilitaţi să ajute acest popor. Să fie mai sănătos şi să recapete gloria şi mândria de altă dată!
Naţia care a dat sportul pe fripură sau pe interese meschine
Până în 1990 ne plăcea să râdem de occidentali, de şuncile care le atârnau deasupra curelei de la pantaloni, de dizgraţia afişată de doamnele din aceste ţări sau de peste Ocean.
Maitre, mai tii minte cum era ora de sport cand eram noi in scoala? Eu, unul, abia asteptam sa ies la baschet sau fotbal. Azi, pulifricii astia mici abia asteapta sa iasa la un chat pe feisbuc de pe noul iPhone Coishpe cumparat de parinti…
Maitre, mai tii minte cum era ora de sport cand eram noi in scoala? Eu, unul, abia asteptam sa ies la baschet sau fotbal. Azi, pulifricii astia mici abia asteapta sa iasa la un chat pe feisbuc de pe noul iPhone Coishpe cumparat de parinti…
Pai io am avut numai profesori speciali la sport: in generala pe doamna Cinca – sotie de fotbalist de prima divizie, iar in liceu pe domnul Bulat – fost voleibalist de prima divizie. Iti dai seama ca, cu oamenii aia, nu primeam decat incurajari sa ne miscam. Cat priveste tehnica din ziua de azi…ma bucur de faptul ca nu am avut o copilarie asociata cu ea. Altfel, amintirile despre copilaria mea erau la fel de searbade precum viata pulifricilor de care amintesti – din ziua de azi!
In generala eu am avut-o pe dna Cioroiu, care ne-a invatat baschet. In Liceu prof era dl. Banica – el ne-a invatat volei. Totusi, tin minte ca intr-a zecea am dat proba la baschet si era cat p-aci sa raman corigent ca am incercat un slam dunk! :))
In generala eu am avut-o pe dna Cioroiu, care ne-a invatat baschet. In Liceu prof era dl. Banica – el ne-a invatat volei. Totusi, tin minte ca intr-a zecea am dat proba la baschet si era cat p-aci sa raman corigent ca am incercat un slam dunk! :))
deh. poate ca ti-a fost mai bine sa privesti sportul asta doar al tv … :)))
Haha! Ai sa razi, dar eram chiar bun la baschet in adolescenta. 😉
Haha! Ai sa razi, dar eram chiar bun la baschet in adolescenta. 😉