Ea, vicecampioană mondială la handbal feminin. El, campion mondial la box profesionist. Doi verişori, Steluţa Luca şi Lucian Bute, căci despre ei este vorba, s-au cunoscut abia acum… trei ani!

În urmă cu trei ani primeşte un telefon de la mama ei. Din vorbă în vorbă, Steluţa Luca este informată de mamă că Lucian Bute urmează să suţină un meci in Copenhaga. Era oraşul în care cunoscuta handbalistă era legitimată ca sportivă. A urmat o întrebare: „Da cine este Lucian, mamă?„. „Vărul tău, fetiţo!„, a venit răspunsul tocmai din Pechea natală. A rămas stupefiată. Nu ştia de existenţa unui verişor care abia făcuse pasul spre titlul de campion mondial.

PRIMA INTĂLNIRE. Tocmai se transferase de la Randers la Copenhaga. Avea timp liber destul de mult şi îi placea să se plimbe prin superbul oraş din Danemarca. Îi placea să bată cu pasul bulevardul aflat de-a lungul râului care traversează oraşul, să meargă în parcul de lângă Operă, să admire palatul Reginei… Vestea că vărul ei, despre care nu ştia nimic, vine în acel oraş o frământa. Era destul de ciudat ca la aproape 30 de ani să-ţi cunoşti o rudă. „Pechea este destul de mare şi avem multe rude acolo. Despre Lucică nu ştiam. Este mult mai mic decăt mine şi, firesc, am avut alte drumuri. Noi suntem rude după bunici. Bunicul meu este frate cu bunica lui„, ne explică Steluţa. Apoi face o pauză. „Nu prea am ce să vă spun. Ne cunoaştem aşa de puţin…” Totuşi, prima lor întâlnire nu a fost deloc ciudată. Căpitanul naţionalei de handbal a României îşi aminteşte: „L-am aşteptat la hotel. A picat şi bine, în sensul că era într-un week-end şi eram mai liberă. Andrei, soţul meu, încă nu stătea cu mine acolo. Mi-am zis că e chiar bine. Am cu cine mai schimba o vorbă în românească. Vezi tu, la Randers se făcea mult mai mult. Se punea accent pe performanţă. La Copenhaga aveam doar un antrenament pe zi şi mult timp liber pe care nu prea aveam cu ce să-l umplu. Am luat-o pe colega de la club, Sara Holmgres, şi pe buldogul meu, Peper, cu mine. Am fost la restaurant, la nişte amici italieni. Apoi l-am dus la discotecă, prima mea intrare într-o discotecă de acolo. Apoi l-am plimbat pe faleza de la canal, pe la castelul Reginei. Ce mai, i-am arătat tot oraşul. E un tip de treabă, cu o minte încă copilăroasă şi foarte timd. Mai timid decât mă aşteptam eu să fie un boxer„.

TRADIŢIE. Steluţa Luca a părăsit Galaţiul cu foarte mult timp în urmă. A preferat performanţa în locul traiului dulce de acasă. În urmă cu zece ani, pe vremea când Lucian făcea cunoştiinţă cu loturile naţionale de juniori, Steluţa se duela cu Viborg şi Hypobank Viena în grupele Ligii Campionilor. Termină de povestit episodul „Copenhaga”, se afundă în fotoliul locuinţei din Rm. Vâlcea şi aşteaptă. O idee. O întrebăm de copilărie, despre Lucian, vărul necunoscut. „Offf, chiar nu ştiu cum era el când se juca cu lopeţica în nisip. Ştiu că am început handbalul alături de sora lui Lucian, Doina. Eu eram în clasa a VII-a. Ea era mai mare decât mine. O jucătoare de 1,85 metri, un inter dreapta foarte bun. Păcat că nu s-a ţinut de sport. Eu mergeam şi jucam alături de ele în campionatul liceului. Ştii, paradoxal este faptul că ambii am început sportul cu acelaşi antrenor, cu Felix Păun. El, deşi a fost boxer de performanţă, din poziţia de profesor de sport m-a învăţat handbal şi pe el l-a învăţat box. Ce mai, suntem o familie cu tradiţie în sport. Şi fain este că, atât eu, cât şi el venim din familii de căte patru copii. Şi ambii suntem cei mai mici dintre fraţi.” De altfel, Steluţa se mândreşte cu faptul că din două comune învecinate, Pechea şi Piscu, au plecat valori mondiale precum Nicu Vlad, Viorica Susanu, Lucian Bute şi Steluţa Luca.

RELAŢII. S-au împrietenit rapid şi discută destul de frecvent la telefon. „El vorbeşte mai mult cu Andrei. Sunt bărbaţi, mai fac o glumă, mai spun un banc. Au ce discuta„, spune Steluţa. Cu toate acestea, legătura între ei s-a aprofundat destul de mult în aceşti ani. „El ne-a şi vizitat aici, in Vâlcea. Acum doi ani, dacă nu mă înşel, a fost cu Adi de la Vălcea să-şi cumprere o maşină din oraş de la noi. Şi a trecut şi pe aici. S-a întristat când a fost pe la noi. M-a întrebat unde îmi este buldogul. I-am explicat că a murit din cauza faptului că cei care se ocupă de parcul de aici au dat cu otravă pe iarbă, dar nu pus panouri de avertizare. Apoi, de Paşte, am fost la Pechea, in Galaţi. L-am invitat pe la noi. În final ne-am dus noi după el la pădure. Era acolo cu nepoţica lui, pe care o iubeşte enorm, şi cu mulţi prieteni. Cumpărase doi berbecuţi. El e un bucătar beton. Ne-a pregătit berbecuţii la ceaun, dar şi la grătar în pădure.” Din păcate, cei doi verişori nu se vor întâlni în aceste zile, când proaspătul campion mondial se află în ţară. „Eu am meciuri în Liga Campionilor, urmează Trofeul Carpaţi şi Campionatul Mondial. Ne vom conversa la telefon şi, poate va veni el pe la noi, pe la Rm. Vâlcea. Va fi bine.

SMS-URI. Între Lucian Bute şi Steluţa Luca a devenit o adevărată tradiţie să se încurajeze prin intermediul SMS-urilor înaintea unui meci important. „Ultima dată am vorbit după meciul cu Viborg. Din superstiţie, nu m-a încurajat înainte. Ai văzut că nici el nu a vrut să atingă centura de campion înainte de meci.” Ajungem şi la meciul care l-a făcut celebru pe Bute. Steluţa spune că nu l-a urmărit. Era plecată din ţară, „la Cupa Mondială de handbal. Acolo nu aveam unde să văd partida, pentru că nu a fost preluată de posturile locale. Dimineaţa am găsit un SMS de la Andrei: Lucică a câştigat. KO. Super! Asta mi-a scris soţul„. Oricum, vicecampioana mondială de handbal l-a incurajat inaintea meciului cu columbianul Berrio. Tot prin intermediul mesajelor. „Baftă multă, Lucică! Să îl faci KO în repriza a 5-a. Mă, eşti bun, ce mai! Eşti stângaci tot ca mine. Să îl toci bine şi să ne bucuri pe toţi!

13 noiembrie 2007 / Jurnalul national

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here