La 5 ianuarie 2002 devenea campion mondial, versiunea WBA, categoria semiuşoară. A fost supranumit „noul Rocky” al boxului profesionist.

 

Ajunge cu greu la „Doroftei Pub” din Ploieşti, în fapt la afacerea demarată după ce s-a lăsat de sport. „Vă rog să mă scuzaţi, abia am reuşit să mă trezesc. Localul ăsta, precum şi celelalte treburi pe care le am, mă fac să adorm mai mereu spre dimineaţă„. Bea o cafea şi încearcă să impună ritmul, aşa cum o făcea pe ring: „Bănuiesc că aţi venit să vorbim despre Bute, că eu reprezint istoria. Aşa că hai să-i dăm drumul„.

  • Jurnalul Naţional: Dorin, acum ai un urmaş în panoplia valorilor boxului profesionist. Eşti fericit?

Dorin Doroftei: Încă nu pot spune că trăiesc o satisfacţie imensă, pentru că Lucian mai are mult până departe. Abia a prins gustul trofeelor. Acum trebuie să rumege cât mai multe. Vedeţi voi, nici nu ştiu cum să îţi spun, pentru că nu vreau ca lumea să mă interpreteze greşit… Vă zic aşa: Eu cred că am fost deschizătorul de drumuri, de noi orizonturi pentru pugiliştii profesionişti români. A fost mai întâi Leu, care a ieşit campion în Germania, apoi eu, care am ieşit campion în SUA… După mine, boxul profesionist românesc a ajuns la vârf. Am izbutit o mare performanţă şi, am reuşit, prin ceea ce am obţinut, să-i trec şi pe alţi sportivi români oceanul şi să-şi facă un viitor. Acum, revenind la Lucian, pentru el important este faptul că a obţinut o performanţă şi că Diaconu se află la porţile raiului. Eu, la vremea mea, mi-am făcut datoria de sportiv. Asta trebuie să facă şi ei. Oricum, performanţa lui este meritorie.

  • Cum comentezi victoria lui Bute?

Mi-a plăcut meciul. Mă aşteptam la mai mult. Cred că sunt şi puţin cam pretenţios când spun asta. Este un titlu mondial valoros şi nimeni nu poate contesta asta. Este o victorie binevenită, un nou campion mondial la box profesionist, este exact ceea ce avea nevoie România în acest moment.

  • Ai văzut meciul din postura de comentator tv. Cum ai trăit emoţia unui nou titlu de campion mondial obţinut de boxul romănesc?

Am avut emoţii alături de Bute şi am retrăit momentele când eu eram în ring şi luptam pentru titlul mondial. După ce a început lupta nu am mai avut emoţii în sensul că nu va obţine titlul pus la bătaie. A fost un meci mai uşor decât cel pe care eu l-am avut cu Balbi. Mă bucur că a găsit acolo un antrenor care şi-a făcut şcoala pe Doroftei şi a reuşit să aplice ce era bine pentru Bute. Vorbind la rece, la final am simţit o mare satisfacţie pentru lumea pe care o cunosc eu cel mai bine, pentru lumea boxului. O imagine senzaţională făcută sportivilor români, ţării noastre. Cel mai greu este prima dată când boxezi pentru a câştiga titlul, apoi este mai uşor să ţi-l aperi.

  • Bute va trebui să pună destul de repede în joc centura de campion. Ce viitor îi prevezi?

Depinde acum de Lucian ce vrea să facă în viitor: dacă vrea să-şi păstreze titlul mai multă vreme sau să şi-l pună repede în joc. Viitorul lui Bute îl prevăd în ringul de la Montreal, cu meciuri frumoase acolo. Managerii îi vor găsi un luptător pe măsură şi sper să câştige. Stefan este un tip abil şi deştept. Ştie întotdeauna să le găsească sportivilor pe care îi reprezintă adversarii care li se potrivesc. Lucian Bute este destul de tânăr şi are viitorul de partea lui. Totul este să ştie să gestioneze momentul, să nu greşească aşa cum am făcut-o eu în unele momente.

  • Lumea vă compară, vă iubeşte, stabileşte ierarhii. Poate Lucian Bute să te întreacă în performanţe?

Aş spune eu ceva despre ierarhii… Eu vă spun aşa: Nu comparaţi marfa cu ambalajul! Doroftei a ieşit campion mondial în cu totul alte condiţii, în urma unor alte meciuri. Asta nu îi ştirbeşte absolut nimic lui Bute din meritele şi laudele pe care le primeşte. Eu sunt mândru de ceea ce am făcut. Pe seama performanţelor mele am curaj să vorbesc şi să mă cert cu oricine. Mă doare sufletul uneori. Pentru că mulţi mă cred gelos etc. Pentru ce să fiu eu gelos pe Bute? Ce am eu de împărţit cu Bute? Am spus în unele cazuri că nu mi-au plăcut unele meciuri pe care le-a făcut. Şi ce e rău în asta? Trebuia să tac şi să laud? Nu, Doroftei nu dă niciodată înapoi, spune ce are de spus. Dar asta nu înseamnă că e gelos pe cineva! Alţii pot fi geloşi pe Doroftei. Uite, hai să vorbim despre venirea lui Lucian Bute în ţară. Ca un mare campion. Păi, m-au apucat nervii când am văzut că la aeroport era extrem de puţină lume. La primirea mea se îngrămădeau preşedinţi de stat, senatori, deputaţi şi mai ştiu eu ce alţi oameni de afaceri. Eram considerat simbolul unei naţii. Când am venit eu în ţară cu centura de campion mondial a înnebunit lumea. Acum nu a mai fost aşa de multă agitaţie. Pe ăia care se dau mari cu noi, care uneori ne distrug destinele şi care nu ne apreciază la valoarea noastră ar trebui să fie supăraţi oamenii. Nu pe Doroftei. Că el nu are de împărţit nimic cu nimeni!

  • Te-a sunat vreodată Lucian Bute ca să-ţi ceară vreun sfat înaintea meciurilor pe care le avea?

Nu, nu m-a sunat niciodată. Nu ştiu dacă i-aş fi spus ceva, pentru că eu nu ştiu realităţile de acolo. L-aş fi încurajat, atât. Nu cred că m-a sunat pentru că suntem din generaţii total diferite.

  • Ai fost primul român care a lucrat cu INTERBOX. Căt de mult a contat asta în trecerea lui Bute şi Diaconu la acest club?

Ştiu şi eu…? Spun doar atăt: Deşi la INTERBOX este un cu totul alt management în prezent, au venit băieţii la mine şi mi-am pus cuvântul în joc, mi-am pus obrazul pentru ei. Trageţi şi voi concluziile! Dacă Crinu Olteanu nu a rezistat, iată că Diaconu este la un pas de o mare performanţă, iar Bute a devenit campion mondial. Dacă eu nu aş fi adus INTERBOX în România, probabil că Lucian Bute şi acum ar fi boxat pe undeva, prin Germania!

  • Cum a fost atmosfera în „Doroftei Pub” la meciul lui Bute cu Berrio?

Nu ştiu cum a fost, pentru că nu am fost aici. Am comentat meciul pentru televiziune. Din ce mi-au spus angajaţii, aerul nu a fost încins. Poate a contat şi faptul că nu lupta un ploieştean, poate şi ora târzie. Cred că există o altă problemă, cea a suporterilor care sunt dezamăgiţi oarecum de rezultatele din sport. Vă dau exemplu meciul pe care Steaua l-a jucat cu Sevilla. Am avut cerere de rezervare a meselor cu două săptămâni inainte. La pauză, barul se golise…

  • Doroftei campion, Bute asemenea, Diaconu aproape de marea lovitură. Cum vezi viitorul boxului romănesc?
În nici un fel. Spun asta pentru că am ieşit total din acest sport. Am fost la un pas să ajung vai steaua mea din cauza boxului. M-am oprit la timp. Acum mi-am revenit. Am o familie superbă, m-am apucat să antrenez puştanii de la casa de copii „Concordia„, am acest bar care imi asigură viitorul. Am, aici, 60% din clienţi străinii. Vin să vadă meciuri cu mine, să se fotografieze alături de medaliile mele, să mă cunoască. Sunt fericit. Ar fi bine ca şi Bute să facă ceva asemănător. Ce să spun eu de boxul romănesc. El nu mai există! Echipa olimpică a fost desfiinţată după scandalul ăsta din America. Am mai rămas cu o echipă de juniori şi una de cadeţi. Poate că la profesionişti avem alte perspective. Depinde doar de băieţii care sunt în ring. Depinde de Bute, de Diaconu… de Doroftei nu mai depinde nimic. El şi-a făcut treaba la vremea lui!
13 noiembrie 2007/Jurnalul National

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here